Şantajul de presa a devenit un fenomen, cu toate ca nu se spune nimic despre el. În general, din solidaritate, o persoană normală nu si-ar trăda colegul de breaslă dacă nu are un interes ascuns sau nu.
Este interesantă ideea de a scrie despre libertatea presei, dacă arestarea unui ziarist şantajist nu cumva încalcă legea, dacă nu e o greşeala din partea autoritatilor etc. Eu consider că nu incalca nimic si nu obligă pe nimeni. Un jurnalist trebuie să aibă un set de principii si anumite reguli morale.
Întotdeauna am trăit cu impresia că jurnaliştii sunt unşi cu toate alifiile . cel mai amuzant mi se pare contextul cazului in care cei sase jurnalisti de la Cluj au fost niste prosti. Au fost suficient de prosti încât să nu fie în stare să îsi acopere suficient de bine urmele.Au luat dar nu au mai avut inteligenţă să se spele pe mâini după aia poate o bună bucată de timp au facut-o si totusi au fost prinsi e pentru ca au devenit mult prea lacomi.
În final:este normal ca şase jurnalisti sa fie arestati? Da. Din cauza ca se practica peste tot, iar vorba aia romaneasca nu spune rau: ulciorul nu merge de multe ori la apa şi nu în ultimul rand, peştele de la cap se-mpute.
Pentru persoanele care au pierdut pe cineva drag si inca mai au speranta EVERLASTING
Poate că nu poate iubi cu adevărat.El mă face să-i detest şi pe cei din jur, să detest viaţa. Uneori cred că este o clonă a unui retardat. Nu gândeste singur si este dependent de corp, de inima, de creier. Poate părea ciudat, însa nu găsesc rostul acestei particule numită suflet…nu l-am găsit inca, însă îl caut neîncetat. Sper să ajung la final cu un răspuns
Si omul zgarcit mai mult pagubeste. Mai mult pentru a-si face publicitate (V)Irinel a construit o casa pentru o familie sarmana din Gorj. Reclama multa…dar degeaba. S-a facut publicitate mascata, dar la ce a folosit?
“Voi face o demonstratie de constructie cu materialul columbeanit pentru reprezentantii unui fond de investitii din SUA care s-au aratat interesati de inventia mea si m-am gandit ca as putea ridica noua cladire in folosul unei familii sarace. Cand am citit despre familia Giugelea, mi-am dat seama ca ei sunt cei mai potriviti. Va fi o locuinta moderna, termoizolata, cu mai multe camere si cu tot confortul. O vom construi in opt ore, iar familia Giugelea se va putea muta in casa chiar in aceeasi zi”, aceasta declarati a fost data pe 03.10.2007, fara a face un test in prealabil la produs…acum ramane intrebarea, cine va suporta pierderile?
Aici se aplica o buna cunoscuta gluma in domeniul constructiilor…”de ce se lucreaza cate doua perechi in constructii? Raspuns : o persoana tine zidul, cealalta cladeste. Dupa ce pleaca cei doi meseriasi zidul se poate prabusii”. Pentru a-mi demonstra spusele, anexez aceasta poza in care este evident ca domnul Columbeanu “tine” pur si simplu zidurile in spate.
La ce s-a zgarcit cand a construit locuinta, putem spune ca la ciment ( asa zisul columbeanit)… Domnul Columbeanu probabil s-a gandit ca “inventia” lui daca ii poarta numele s-ar putea epuiza, asa ca nu a folosit destul . Poate a vrut sa-l vinda ca si aliment, avand in vedere ca este favoritul animalelor ( caprele veneau si mancau zidurile pe la colturi). Aici apare o intrebare, din ce este alcatuita compozitia…poate s-a descoperit o noua substanta, un nou material. Totusi consider ca acel columbeanit este numai praf adunat de vant.
unele melodii te pot lasa fara glas….asa cum si tu m-ai lasat draga Delia,ai fost o surpriza placuta….melodia asta a fost parca creata pentru tine:
Udeşti este o localitate în judeţul Suceava, Bucovina, România. Localitatea este una dintre cele mai vechi aşezări româneşti (protoromâne) de la răsărit de Carpaţii Orientali, aici fiind descoperită o aşezare romanică din secolul V.O comună în care uneori timpul pare să fi uitat să mai treacă si obiceiurile sunt păstrate cu sfintenie. Dacă un călător ar dori, ca pentru un moment, să fie alături de înaintaşii lui, ar trebui să viziteze localitatea în preajma Anului Nou. Udeştiul găzduieşte înainte de începerea unui nou an, festivalul Datini din străbuni. Acest festival reuneşte numeroase datini practicate în satele din comună.
Peisajul, ca şi culorile sunt extrem de variate. Cu mic, cu mare, udeştenii au venit la sărbătoare. Totul pare să fie cufundat într-o continuă veselie si voie bună. Personajele din basme prind contur în realitatea de zi cu zi. Udeştiul pare a fi ruptura dintre real si ireal, lumea patrunsă în el fiind de basm.
Ceata de la Stirbăt şi de la Poieni, Nunta din Udeşti constituie principalele atracţii ale acestui festival. Bunghierii sunt întalniti sub forma de
jandarmi în cetele de la Udesti, de imparati la Bosanci, unde exista si un joc,
împăratii de Bosanci. “Ei sint o parodiere a elementului austriac. La cumpana
anilor, oamenilor le era permis sa se revolte si sa critice sub aceasta masca. De
fapt, bunghierii nu sunt niciodata mascati, ei sint “frumosii cetelor de la Anul Nou”. Acestia, îmbracaţi în straie nationale, având o cuşmă imensă din pene rosii si verzi pe cap, se avântă în dansul care este acompaniat de câteva tobe si o trompetă. Fiecare pare să fie captivat de toată acţiunea care se petrece pe scenă. Cei mai tineri joacă şi ei alături de “ mascaţii” satului.
Porneşte Nunta din Udeşti, motivul de mândrie al satului. Mireasa, întruchipând o doamnă aflată la a doua tinereţe intră în scenă dansând alături de sortitul ei, moşul. Mai marii satului sunt ironizaţi, publicul aprobă si zambeşte. Aceasta urătura pare să aducă acuze tuturor celor care nu au fost cinstiţi pe parcursul întregului an, aduce acuze
societăţii, bărbaţilor şi femeilor. Totul se face într-o manieră amuzantă, putin trivială. Realitatea spuselor nu supără pe nimeni. Fiecare persoana pomenită în urătura tace, uneori roşeşte puţin, indiferent ca este primar sau poliţist.
Urătura Căldărarilor de la Liteni este cea care face furori. Acestora li se reproşează limbajul trivial folosit. Microfonul este închis însă aceştia îşi duc urătura la final. Îşi cer scuze motivând ca aşa sunt cuvintele lăsate de înaintaşii lor, totuşi bătrânii, mai pudici, le cer ca la anul să schimbe “ vorbele”.
Aş mai fi rămas în acest peisaj de vis, maşina colegului însă nu mai vrea să aştepte. Trebuie să plecăm spre casă, se face seară. Udeştiul ramâne în urmă, dar vocile se mai aud incă mulţi kilometrii de la ieşirea din sat.
Cei mai inalti oameni din lume traiesc in Africa si sunt din tribul Watusi, inaltimea lor medie ajungand la 2,40 metri. Finlandezul Cajanus a ajuns la impresionanta inaltime de 2,83 metri, iar egipteanul Ali Hassan a fost inalt de 2,80 metri. Hassan Ali a fost extrem de corpolent, ajungea sa consume in jur de 3 kg de carne zilnic, a murit in 1895. La Londra, in 1887, a incetat din viata la varsta de 24 de ani, Franz Winkelmeyer, care avea 2,73 metri.
Cel mai cunoscut pentru multi insa este americanul Robert Pershing Wadlow. Acesta la varsta de 22 de ani avea inaltimea de 2,72 metri si o greutate de 223 kg. CAnd a decedat cresterea lui nu ajunsese la finis. La varsta de 9 ani putea sa-si ridice tatal inalt de 1,80 metri si 77 kg mai multe etaje. Mana sa a fost consemnata in cartea recordurilor datorita lungimii acesteia.
In 1990 a decedat Gabriel Mojane, in varsta de 43 de ani, original din Mozambic. Acesta a fost unul dintre cei mai inalti oameni din lume avand 2,70 metri si 190 kilograme. Pakistanezul Muhammad Aalam Channa, nascut in 1956, are o inaltime de 2,47 metri,iar irakianul Fazim Hussein, nascut in 1968, masura in 1985 2,26 metri.
In Romania cel mai inalt om a fost Gogea Mitu, din judetul Dolj, acesta avea 2,45 metri si 183 kilograme. Manechinul sau in marime naturala a fost expus la Muzeul de Istorie a Medicinii si Farmaciciei din Craiova.
Cel mai inalt om in viata este Leonid Stadnyk, din Ucraina, care masura 2.57 m in 2006. Acesta ca si americanul Robert Pershing Wadlow sufera de gigantism.
Bao Xishun, un chinez nascut in 1951, masoara 2.361 m
Cele mai inalte femei au fost: Marianna Wedde, aceasta atingand 2,55 metri, chinezoaica Zeng Zinlian 2,47 metri si 190 kg. Aceasta din urma avand parinti relativ scunzi, tatal avand 1,63 m si mama 1,58 m inaltime.
Cea mai inalta femeie in viata este Sandy Allen din Indianapolis, Indiana, USA, ea masurand 2.31 m in anul 1999. Aceasta a suferit o operatie pentru a-si opri cresterea. Astazi insa ea este dependenta de un scaun cu rotile pentru a se putea deplasa.
Cele mai inalte personalitati au fost Petru cel Mare, tar al Rusiei, de 2.04 metri si George Washington, unul din primii presedinti ai SUA, care avea o inaltime de 1,90 m.
La capatul opus
Pigmeii sunt cei mai mici oameni, avand cam un metru inaltime.
IN 1988, Nelson de la Rosa, din Republica Dominicana, la varsta de 19 ani, masura 79 centimetri inaltime si cantarea 7 kilograme. Acesta a murit in 2006. Englezul Hudson, din Liverpool, avea la varsta de 30 de ani inltimea de 45 centimetrii. Pauline Musters, a murit la 19 ani. avand o inaltime de 79 centimetrii si numai 4 kilograme.
Se vede diferenta dintre unul dintre cei mai inalti oameni si unul dintre cei mai mici in aceasta inregistrare video:
Printre cele mai cunoscute personalitati de statura relativ joasa se numara si imparatul francez Napoleon Bonaparte cu 1,57 metri, Immanuel Kant, cu 1,53 metri, compozitorul Ludwig van Beethoven cu 1,63 metri si Honore de Balzac, cu 1,63 metri
Sunt oameni batuti de soarta, uneori uitati chiar si de noi, cei care i-am avut ca dascali, ca indrumatori spirituali. Deseori vezi pe drum cersetori, in special oameni batrani care, incearca sa isi castige existenta. Imi amintesc raspunsul unui asemenea om cand l-am intrebat de ce vine cu acel cantar? Mi-a raspuns linistit, uitandu-se in ochii mei ” Nu-mi place sa cersesc, nu vreau de pomana!”. Batrani care incearca, isi calca pe mandrie pentru a supravetui. Unii mai beau, totusi in ochii lor se citeste acea disperare, o pierdere a sperantei. Ei sunt cei ignorati de familie si de societate. Imi amintesc de un post al Adinai in care vorbea despre batrani. Nu-i placea ca uneori trebuia sa cedea locul. Totusi apare vesnica intrebare, oare tu nu vei ajunge in aceiasi situatie, stie cineva ce soarta va avea? Poate la randul nostru si noi vom fi ca si ei. Tot in acest post voi incerca sa fac cateva categorii in care sa integrez mai multi cersetori.
In prima categorie ii voi integra pe cei cu adevarat napastuiti. Pe cei care cersesc pentru a trai. In Veresti am vazut un asemenea om. Fara picioare, putin ametit de bautura, cu acel premergator rupt, se tara prin noroiul din gara. Din cand in cand se mai vaita, se uita la mainile ce incepeau sa sangereze. Trecatorii il priveau cu dispret,ii intorceau spatele cand acesta dorea sa le adreseze o intrebare simpla…”unde este toaleta?”. Indiferenta mea la acest fapt ma facut sa ma simt vinovat, ma face sa ma simt vinovat. Batrani care cersesc sunt si in Pascani. A fost foarte ciudat sa vad cum o persoana de etnie rroma i-a lua banii unui asemenea batran. Poate cineva se gandeste ca tiganul era oropsit…mare greseala face, era un tigan bine facut, de vreo 30 de ani. A venit cu un BMW, manelele erau date la maxim, a oprit a luat banii si culmea nerusinarii s-a uitat si-n sacosa batranului
A doua categorie, a celor care ar avea posibilitatea sa lucreze. Cei care au doar un simplu deget rupt, a celor care cersesc alaturi de copii. Care streseaza persoanele la coltul strazii. A cesetoarelor cu plozi. Le intalnim peste tot, chiar si-n Iasi.
A treia categorie este a celor care isi provoaca rani. In Pascani am vazut o asemenea persoana, de etnie roma. Avea o lovitura pe piciorul drept pe care se vedea ca erau puse diferite alifii pentru a se crea acel miros de putred. Uneori in tren mai intalnesti si persoanele care fac pe ele si se aseaza langa tine ( am patit-o o singura data, dar prost mai incapatanat nu gasesti, am stat acolo si nici bani nu le-am dat). Aceasta categorie atenteaza la puterea trupului tau…la anularea mirosului. Mare greseala fac…la ce urat miroase trenul spalat cu acelasi mop care s-a folosit si-n toaleta….putin miros de rahat nu face nimic.
Categoria celor tineri si buni de munca. A celor care ” au sapte frati acasa si le-a luat casa foc”s-au au un frate bolnav. Categoria tinerilor de 20-26 de ani care cer bani si dupa aia merg la bautura…sunt extrem de multi acestia.
O categorie selecta o ocupa elevii. Nu de multe ori am intalnit copii care veneau de la scoala, in genere cate doi, isi lasau ghiozdanele si o luau de-a lungul trenului pentru a cersii. Si-n Iasi este un asemenea specimen, pe Independentei, o fetita mai plinuta.
Categoriile se pot extinde, insa deocamdata nu mai indraznesc…..asa ca va daruiesc o melodie realizata in ilustra mea comuna, Veresti.
Nu stiu daca si tu te numeri printre oamenii care sufera. Poate faci parte din acele persoane care simt un gol imens, o cicatrice creata de timp in intregul piept si nu stiu de ce. Eu ma numar printre acei care au incetat sa-si mai asculte inima cum bate. Am uitat sa ascult bataile inimii odata cu varsta, le-am uitat cand , fara a prinde de veste, mi-am uitat o mare parte din copilarie. Noi cei care nu stim sa ni ascultam inima suntem persoane fara viata. Zambim numai pentru ai face fericiti pe ceilalti. Zambim doar pentru ceilalti. Am ajuns sa ne pierdem identitatea, scopul si nu in ultimul rand bucuria vietii. Suntem patetici!
Persoane ce ajung sa nu se mai teama de moarte, dar care sunt sortite sa traiasca…nu viata lor, ci sa traiasca pentru viata altei persoane…mereu a altei persoane. Suntem mascaricii societatii, rol pe care il luam pentru a insela persoanele apropiate, pentru a nu le transmite goliciunea sufletului nostru. Suntem actori buni! Poate aceasta este pedeapsa tuturor celor care raman fara identitate, poate implicit aceasta este pedeapsa mea. Radem uneori atat de fals, ne comportam atat de prostesc doar pentru a fi acceptati.
Ne atasam de persoane pentru a le fura fericire, traim prin sentimentele lor…si de ce sa nu recunoastem, suntem putin gelosi cand ei sunt fericiti. Nu intelegem de ce nu suntem fericiti, nu intelegem de ce nu ne adaptam. Intotdeauna credem ca suntem speciali, ne amagim singuri si traim cu proasta impresie ca suntem genii neintelese. Suntem idioti, avem acea teama de a ne apropia de o persoana la care tinem. Suntem niste ratati care incearca sa-si ascunda greselile. Poate acesta este si scopul celor care nu-si aud
bataile inimii, celor care nu indraznesc sa moara dar se sting incet. Noi cei fara dragoste, suntem pasionati de moarte, o vedem ca facand parte din trupul nostru si nu ne sperie. Suntem captivati de ea si ne dorim tot mai des sa o intalnim. Cat patetism, cata lipsa de curaj avem uneori in propria noastra persoana. Ce amai mare prostie este sa spui ca trupul este singurul care moare. Inainte ca acesta sa-si gaseasca sfarsitul, sufletul putrezeste. Sufletul ne tradeaza, el este cel care moare. Ce idiotenie este si aceasta materie spirituala…oare nu ar fi trebuit ca ea sa fie vesnica? Poate ca asa este mai bine, sa fii
nefericit, decat sa fii uitat undeva intr-un colt al gandului de catre persoanele apropiate. Sa devii o amintire dureroasa la inceput, ca la final sa sfarsesti prin a fi o himera :“oare a existat?”. In acest moment cred ca exist, insa spre disperarea mea nu am nici o certitudine.As vrea insa sa renunt…ceva insa nu ma lasa….
