Astazi mi-am dezintoxicat sufletul

    Astazi mi-am dezintoxicat sufletul. Racit, trist, am luat o carte si am inceput a citi. Un lucru rar la mine, dar extrem de bun pentru suflet. Nu este o carte importanta, nu este cunoscuta. Este cartea mintii mele, subcapitole ale sufletului. Unele foi erau necompletate, altele erau in curs de completare, iar filele trecutului pareau a fi scrise cu litere de plumb, avand culoarea marmurei. As fi dorit sa le schimb insa nu am putut.Foile necompletate nu am reusit sa le scriu. Cele in curs de completare sunt cele mai importante,in fiecare zi pun cate un rand, cate o idee, iar uneori cate o speranta…le fac sa devina  file ale trecutului.  Incerc disperat sa-mi ascult sufletul. Bataile inimii nu ma lasa. Ele imi ascund gandurile si-mi ineaca linistea.

Astazi mi-am dezintoxicat sufletul. Am lasat trecutul in urma, am lasat gandurile si sperantele. Ma indrept spre un nou inceput, cu un alt suflet, un suflet nou ce incearca precum cel vechi sa scape. Sa se exfolieze, sa se curete. Am mai incercat suflete, am crezut in speranta, ea intotdeauna a intarziat sa apara. Sufletul de acum nu mai crede in ea.Ar fi vrut sa creada, dar dezamagirea profunda nu-l mai lasa. Am cautat ochi prin care sa vad, insa toti aveau aceiasi culoare. Erau caprui precum ai mei, negrii precum sufletul meu. Nu vedeau nimic, nu distingeau culori, vedeau numai in alb si negru.

Poate scopul sufletului este cel de a te impulsiona, nu sa mori, nici sa traiesti, ci sa existi. Sa fii o parte din univers si totodata nimic. Sa fii tarana si suflu.

Am crezut ca am  dezintoxicat sufletul meu, nu am reusit. Am ramas cu aceleasi remuscari, cu aceleasi regrete, fara sperante.