Foaia unui om singur
in drum, privind spre cimitir…

Viata in satul meu ( III )

Astazi ma simt inteligent, nu pentru ca as fi, ci pentru ca mi-am dat seama ca nu sunt un idiot complet…mai am putin. Privesc cu durere in urma si imi dau seama de ceva…ma doare….de ceva ce a trecut, si-mi pare rau de ceva ce o sa se intample. Vorbesc in dodii.

In sat la mine acum este liniste…a mai murit si Tata Floarea, a luat banii pe cupoane si s-a hotarat sa-i bea. I-a baut….si bautura a ramas in gat, a murit si ea saraca…cred ca a baut de rusine ca a fost violata si nu a scos nici un ban de la violator. Vecina ei, femeia Iepei, a murit si ea nu de mult. A murit fericita, ucisa de nepotul ei Truman….taiata in bucatele. Nu-mi era mila de ea cand o vedeam pe strada…mi s-a facut mila cand am vazut la autopsie cum ii atarnau degetele. Placere enorma trebuie sa fi simtit …cand era cu nepotul ei in universul amorului, daca a avut asa o soarta.

Sa trecem insa la lucruri mai vesele. Stie cineva de ce in sat la mine aminalele sunt asa de tampite? Mah, am un cocos care-mi ” calca” ratele si un ratoi care-mi f__e toate gainile. Nu inteleg fenomenul…am mai auzit de ciobani care se ” desfatau” cu oile din turma ( am citit si-n Robinson Crusoe ca acesta, in lipsa de acupatie, mai insemna cate o capra…eee deh, era si el singur ce naiba), dar nu am auzit de zoofilie in randul animalelo ( intre gaina si rata).

Sa revenim la intrebari….de ce viata ma fute, o pun aceasta intrebare de nenumarate ori….si cu pusul raman, mai bine spus intrebarea mi-o pune mie. Spun ca viata este de rahat, asa o fi, pana acum nimeni nu m-a contrazis. Cand nu sunt contrazis am impresia ca am dreptate…si stiu ca asa este.

No Responses to “Viata in satul meu ( III )”

Leave a Reply