Cand iubesti

Uneori, cand trec pe langa biserici, ma simt ca o flacara ce batuta de vant se stinge incet. Poate astfel de flacara a fost si matusa mamei Verginica. Imi amintesc cu drag de ea, o pacoste de femeie…o pacoste ca toate femeile. Imi amintesc tot mai mult de perioada ‘89-90 cand era bolnava. S-a dus la spitalul de mai sus de Policlinica din Suceava, unde a fost internata. A ramas in acea perioada paralizata de o parte a fetei….dar ai vazut drac mort? Asta nu a fost o piedica in a pune in aplicare un plan al ei. A vrut sa vada o dovada a devotamentului sotului, asa ca s-a prefacut moarta. Menculeanu, ca orice barbat prost cand a vazut-o pe pat a inceput a plange…atunci si-a dat seama ca ii merge.
Ajunsa acasa, intr-o toamna geroasa, cand vandul smulgea frunzele ramase pe copacii
sfrajiti….ca si mos Iancu, intra in casa. Mai multe neamuri erau acolo venite in vizita. Dintr-o discutie in alta, de la un cuvant la altul, mos Iancu a scapat si el o gluma…rautatea feminina si-a facut aparitia. Asa zisa femeie bolnava l-a si apucat de picioare si, fara a sta pe ganduri, l-a tarat afara de picioare. Apriga nevasta a intrat in casa si a incuiat usa. A ramas Menculeanu afara in camasa…zgribulind de frig. Mama a insistat, fiind de fata la actiune, iubindu-si neamul probabil sa o convinga sa il lase pe Menculeanu in casa. Reactia Verginicai a fost directa. Cu o voce subtire si plina de satisfactie a afirmat : “ Gluma i-a trebuit, sa stea dracu’ afara!” Acum doi ani in urma aceiasi situatie, vecinii fara sa vrea au vazut ca mos Iancu lua bataie de la nevasta. O vecina cand il vede il intreaba : “ Mos Iancu de ce te lasi batut?”, fara a sta pe ganduri el raspunde “ Eu nu o bat ca Dumnezeu o s-o bata destul, el o vede si o pedepseste!”. Acum, inainte de sfarsit a devenit si el barbat. S-a opus ei, ea voia sa dea averea la un copil, el la altul. Nu a cedat si si-a sustinut punctul de vedere. Grea viata a avut! Verginica acum devine o amintire. A murit, s-a stins flacara lumanarii ei. Iancu este trist, atat de trist incat, dupa spusele matusii, nu a primit pe nimeni la priveghi. Somnul nu-i dadea pace, in fiecare seara se culca devreme…acum nu mai este ca inainte cand ora 11 era de culcare. Doarme de fericire sau de tristete???….Cine stie…
Uneori ma intreb, oare nu fiecare dintre noi avem in viata cate o Verginica. Nu asteptam
pedeapsa divina pentru ea? Ganditi-va bine…..si Doamne ajuta!