Uneori, cand trec pe langa biserici, ma simt ca o flacara ce batuta de vant se stinge incet. Poate astfel de flacara a fost si matusa mamei Verginica. Imi amintesc cu drag de ea, o pacoste de femeie…o pacoste ca toate femeile. Imi amintesc tot mai mult de perioada ‘89-90 cand era bolnava. S-a dus la spitalul de mai sus de Policlinica din Suceava, unde a fost internata. A ramas in acea perioada paralizata de o parte a fetei….dar ai vazut drac mort? Asta nu a fost o piedica in a pune in aplicare un plan al ei. A vrut sa vada o dovada a devotamentului sotului, asa ca s-a prefacut moarta. Menculeanu, ca orice barbat prost cand a vazut-o pe pat a inceput a plange…atunci si-a dat seama ca ii merge.
Ajunsa acasa, intr-o toamna geroasa, cand vandul smulgea frunzele ramase pe copacii
sfrajiti….ca si mos Iancu, intra in casa. Mai multe neamuri erau acolo venite in vizita. Dintr-o discutie in alta, de la un cuvant la altul, mos Iancu a scapat si el o gluma…rautatea feminina si-a facut aparitia. Asa zisa femeie bolnava l-a si apucat de picioare si, fara a sta pe ganduri, l-a tarat afara de picioare. Apriga nevasta a intrat in casa si a incuiat usa. A ramas Menculeanu afara in camasa…zgribulind de frig. Mama a insistat, fiind de fata la actiune, iubindu-si neamul probabil sa o convinga sa il lase pe Menculeanu in casa. Reactia Verginicai a fost directa. Cu o voce subtire si plina de satisfactie a afirmat : “ Gluma i-a trebuit, sa stea dracu’ afara!” Acum doi ani in urma aceiasi situatie, vecinii fara sa vrea au vazut ca mos Iancu lua bataie de la nevasta. O vecina cand il vede il intreaba : “ Mos Iancu de ce te lasi batut?”, fara a sta pe ganduri el raspunde “ Eu nu o bat ca Dumnezeu o s-o bata destul, el o vede si o pedepseste!”. Acum, inainte de sfarsit a devenit si el barbat. S-a opus ei, ea voia sa dea averea la un copil, el la altul. Nu a cedat si si-a sustinut punctul de vedere. Grea viata a avut! Verginica acum devine o amintire. A murit, s-a stins flacara lumanarii ei. Iancu este trist, atat de trist incat, dupa spusele matusii, nu a primit pe nimeni la priveghi. Somnul nu-i dadea pace, in fiecare seara se culca devreme…acum nu mai este ca inainte cand ora 11 era de culcare. Doarme de fericire sau de tristete???….Cine stie…
Uneori ma intreb, oare nu fiecare dintre noi avem in viata cate o Verginica. Nu asteptam
pedeapsa divina pentru ea? Ganditi-va bine…..si Doamne ajuta!
Sunt o blonda posesiva, picioare si gene lungi, ochi caprui, par drept. Sunt o persoana ce are dreptul sa viseze alaturi de tine cateva momente. Am stapan insa sunt in cautare de momente romantice alaturi de o persoana masiva, puternica. Vreau sa incep o relatie de moment cu o persoana imensa. Sa aiba in jur de 700-1000 kg insa sa fie tandru. Nu caut o relatie in care sa ma implic sentimental.
Tin sa mai precizez ca uneori sunt violenta, actualului stapan i-am muscat sanul stang si i-am rupt un deget de la picior. Imi place sa fiu mai salbatica cu partenerii. Adresa actuala este: Poarta Raiului, langa Sf. Petru cel Gol, alaturi de Pom Oprit.
Stapanul meu este dispus sa plateasca serviciile ce mi se ofera. De preferinta ar fi ca tu sa fii din Udesti, Veresti, Corocaiesti. Ofer si spatiu de relaxare, pe islazul din Bursuceni. Si da…sunt o iapa nesatula…daca tu esti cu adevarat un armasar vino si ia-ma!
Din respect pentru o colega, nu-ti voi da numele Adino, nu voi incepe acest post prin a scrie ca inainte de a pune mana pe tastatura am baut o bere si m-am gandit la ce n-am mai facut demult. Iti voi asculta numai de data aceasta sfatul, tin enorm la tine.
Astazi sunt treaz…am baut de dimineata, m-am oprit la amiaza si-n seara aceasta am baut iarasi. Sunt trist si vreau sa-mi inec amarul. Am venit din sat si am mai aflat o tragedie…vecinele mele sunt maritate de 3 ani. Am baut de tristete ca nu mai am cine sa ma iubeasca. Cine sa ma mangaie cu o palma. Sunt trist si ma doare…stomacul de la ciocolata. Acum ma consider irezistibil, pentru orisicine, chiar si pentru mine…dar nu as fi in stare, nu-mi pot controla miscarile. Am puterea de a continua datul inapoi. Ma simt fericit ca nimeni nu ma iubeste, nu am o nevasta care sa ma bata uneori la cap, dar am ceva mai important…multa prostie in mine. nu stiu cum pot scapa de ea!
Draga mea, nu vad de ce intotdeauna incerci sa complici lucrurile. Daca eu spun ca da, tu de ce trebuie sa spui poate. Suntem doua persoane mature, putem lua o decizie. Deci eu daca spun ca TE IUBESC, tu de ce spui ca nu. Eu sunt o persoana sigura pe sentimentele mele, poate tu nu esti ! Sa luam ca exemplu luna: ea nu iubeste soarele, cu toate ca nu se vad, atractia dintre cei doi exista. Nu exista indoiala din partea niciunuia. Ziua si noaptea nu se iubesc? Ele se intalnesc in doua momente , la apus si la rasarit….asa cum ne intalnim noi de obicei. Spui ca relatiile la distanta nu merg, problema este ca nu poti sti pana incerci. Nu ai ratat niciodata o experienta in viata si ai regretat. De ce iti este teama sa incerci…… Niciodata nu am inteles persoanele care au acea teama, care nu vor sa riste. In plus ce este viata…un continuu risc, o continua lupta. Uneori am impresia ca iti este frica de viata. Sincer si mie imi este. Imi este frica sa ma implic in relatii. Dar totusi sunt dispus sa incerc. Tu de ce nu esti?
Uneori cred ca tu nu vrei o relatie. Poate ai alta, daca este asa spune-mi si nu voi mai insista. Da-mi si tu macar un semn ca ai arata interes. Crezi ca nu pot astepta. Eu consider ca tu nu poti astepta, din acest motiv vrei sa arunci vina asupra mea. Capabilitatea mea de a iubi este infinita..deci nu ai de ce sa te indoiesti de ea. Eu nu am cum sa stiu sentimentele tale, ce gandesti tu.
Nu uita…eu sunt dispus sa ma implic intr-o relatie, nu stiu daca si tu esti dispusa sa te implici. Imi vorbesti de suferinta, crezi ca vei suferi. Cred ca singurul care va suferi sunt eu.
Cu fiecare clipa incep sa-ti duc dorul tot mai mult, sincer, nu stiu de ce. Poate din cauza ca ne-am revazut… Privesc spre cer uneori, ma cufund intr-o tacere adanca si ma gandesc la tine. Imi imaginez diverse …sa le spunem momente de turnura din dulcea noastra reintalnire. M-am hotarat in aceasta seara sa-ti trimit o parte din dragostea mea, o parte infima dar reprezentativa. Iti trimit saruturile promise prin intermediul gandului. Sper ca din cand in cand te mai gandesti la mine, cel putin asa cum ma gandesc eu.
Te sarut dulce si sper sa-mi trimiti si tu un sarut virtual …poate devin patetic, dar acesta este felul meu de a fi…..Incer sa scriu aici, cu speranta ca vei apuca sa citesti.
Imi place sa traiesc periculos, dar nu vreau sa ma sinucid practicand sporturi extreme.Daca as vrea sa ma sinucid mi-as lua nevasta. In felul acesta mi-as asigura o moarte chinuitoare si sigura. M-am hotarat sa fac ceva important in viata mea. Spre surprinderea multora m-am hotarat sa plec din tara…tot cu burta goala. Nu acum, ci intr-un moment mai indepartat, cand imi va gasi cineva ceva de munca si ceapa romaneasca va fi ceva mai mare , ca sa am ce pune in sacosa cand voi pleca. M-am plictisit de Romania, nici un viitor nu as avea in profesia pe care sper cu nerabdare sa o practic si-n alta tara…statul degeaba si datul din pleoape. Din altceva nu mai pot da!
Privesc cu regret, imi vine greu sa ma despart de tara…avem de toate in ea…femei frumoase si animale destepte. Barbati puternici si caini care ne uda zidurile. Deci in Romania nu se mai merita sa traiesti..singur, daca vrei sinuciderea. In schimb daca traiesti cu amintirea a ceea ce ar fi putut fi, te apuca nebunia si alergi pe campuri…in picioarele goale.
Pe plan sentimental stau bine, din acest motiv imi vine greu sa plec. Ma iubesc toate femeile, toate ma plac si cand ma vad se-ntorc si cad in cap.Cum spun si cei de la Cassa Loco ” idealul meu in viata e femeia cu mustata”. Sper sa o gasesc…asa cheala cum este ea si sa dau la pompa, sa fac ceva activitate cu acte. Mi-o si imaginez…zana zanelor, cheala si cu mustata, barba creata, sani imensi ca ai mei. Sper s-o gasesc acolo unde ma duc…si sa nu fie folosita…de prea multe ori, sa nu fie uzata. Vreau ceva mai second hand, dar care totusi sa poata fi folosit.
Astazi ma simt inteligent, nu pentru ca as fi, ci pentru ca mi-am dat seama ca nu sunt un idiot complet…mai am putin. Privesc cu durere in urma si imi dau seama de ceva…ma doare….de ceva ce a trecut, si-mi pare rau de ceva ce o sa se intample. Vorbesc in dodii.
In sat la mine acum este liniste…a mai murit si Tata Floarea, a luat banii pe cupoane si s-a hotarat sa-i bea. I-a baut….si bautura a ramas in gat, a murit si ea saraca…cred ca a baut de rusine ca a fost violata si nu a scos nici un ban de la violator. Vecina ei, femeia Iepei, a murit si ea nu de mult. A murit fericita, ucisa de nepotul ei Truman….taiata in bucatele. Nu-mi era mila de ea cand o vedeam pe strada…mi s-a facut mila cand am vazut la autopsie cum ii atarnau degetele. Placere enorma trebuie sa fi simtit …cand era cu nepotul ei in universul amorului, daca a avut asa o soarta.
Sa trecem insa la lucruri mai vesele. Stie cineva de ce in sat la mine aminalele sunt asa de tampite? Mah, am un cocos care-mi ” calca” ratele si un ratoi care-mi f__e toate gainile. Nu inteleg fenomenul…am mai auzit de ciobani care se ” desfatau” cu oile din turma ( am citit si-n Robinson Crusoe ca acesta, in lipsa de acupatie, mai insemna cate o capra…eee deh, era si el singur ce naiba), dar nu am auzit de zoofilie in randul animalelo ( intre gaina si rata).
Sa revenim la intrebari….de ce viata ma fute, o pun aceasta intrebare de nenumarate ori….si cu pusul raman, mai bine spus intrebarea mi-o pune mie. Spun ca viata este de rahat, asa o fi, pana acum nimeni nu m-a contrazis. Cand nu sunt contrazis am impresia ca am dreptate…si stiu ca asa este.
Era o vreme cand priveam la ea si ma miram, nu cat era de mare, ci cat era de indrazneata. Acum privesc la ea cu jale, este stresata si fara vlaga. Poate imbatranesc, poate mi-am pierdut interesul..nu-mi dau seama ce s-a intamplat. Am incercat mii de remedii pentru a o readuce la viata. Am frecat-o cu usturoi, am facut penislifting, nimic insa nu a mers. Devin un caz fara speranta, un caz pierdut.
Prima problema ar fi Fuckultatea, o institutie de care m-am scarbit. 40% formata din profesori ratati, care au uitat sa fie oameni, au uitat ca sunt oameni. Inteligenta lor nu-i mai lasa sa vada ca au devenit niste inadaptati, persoane fara un tel….ca si mine, cel care este prost. Ceilalti 55% sunt persoane carora nu le pasa. Sunt profesorii care nu-mi mai fac plua sa se ridice la auzul sunetelor. Dezinteresati si nedatatori de sperante, sunt ceea ce ar putea fi numiti…mumiile societatii. Va intrebati cine sunt cei 5%….ei bine ei sunt cei care incearca chiar daca sunt invinsi de societatea de rahat in care traim…sunt foarte putini, dar sunt cei mai valorosi.
A doua problema…m-am saturat de viata de rahat in care incercam sa inotam. Suntem ca niste spermatozo-culturisti…incercam sa ajungem in varf, insa intotdeauna ne ducem la vale, ne cufundam tot mai mult in rahat ( sau el vine peste noi). Sper sa o ducem la capat…dar sunt slabe sansele de reusita.
Astazi sunt bucuros.Am intrat în contact cu o mare descoperire…tampoanele.Le gasesti la tot pasul, in magazine, tomberoane,cosuri de gunoi si chiar pe strada. Locul cel mai interesant unde poate fi pus un tampon folosit nu l-am descoperit, însă am o vagă banuiala. Unul l-am gait în camin, pe clanţa uşii…să ştiţi că nu a fost o privelişte plăcută! Multi baieţi mi-au spus că în felul acesta femeile îşi marchează teritoriul, este felul lor de a spune că pe acolo a trecut o vedeta. Îmi amintesc că la cămin se gaseau peste tot…de la duş, care era la comun, pană la toletă. Nu am apucat să studiez bine fenomenul deoarece m-am mutat la apartament…şi nu mai am parte de astfel de semne….totuşi, aici mă adresez celor care cunosc limbajul, ar putea să-mi spună cineva sensul acestor semne…Vă multumesc!
Dragostea doare…Mi-am dat seama zilele acestea. Nu cred cu strasnicie in ea, cel putin nu credeam. Doare mai ales cand nu ai persoana iubita alaturi. Cand cuvintele pe care vrei sa i le adresezi nu mai au destinatar, cand ajungi sa te simti singur. Uneori doare cand este prea multa, cand simti ca esti sufocat de atata afectiune din partea persoanei iubite. Durerea nu vine in special din cauza ei, ci pentru ca iti dai seama ca persoana iubita nu are incredere in tine. Odata pierduta increderea, dragostea devine pasiune, respectiv obsesie.
Astazi mi-am dezintoxicat sufletul. Racit, trist, am luat o carte si am inceput a citi. Un lucru rar la mine, dar extrem de bun pentru suflet. Nu este o carte importanta, nu este cunoscuta. Este cartea mintii mele, subcapitole ale sufletului. Unele foi erau necompletate, altele erau in curs de completare, iar filele trecutului pareau a fi scrise cu litere de plumb, avand culoarea marmurei. As fi dorit sa le schimb insa nu am putut.Foile necompletate nu am reusit sa le scriu. Cele in curs de completare sunt cele mai importante,in fiecare zi pun cate un rand, cate o idee, iar uneori cate o speranta…le fac sa devina file ale trecutului. Incerc disperat sa-mi ascult sufletul. Bataile inimii nu ma lasa. Ele imi ascund gandurile si-mi ineaca linistea.
Astazi mi-am dezintoxicat sufletul. Am lasat trecutul in urma, am lasat gandurile si sperantele. Ma indrept spre un nou inceput, cu un alt suflet, un suflet nou ce incearca precum cel vechi sa scape. Sa se exfolieze, sa se curete. Am mai incercat suflete, am crezut in speranta, ea intotdeauna a intarziat sa apara. Sufletul de acum nu mai crede in ea.Ar fi vrut sa creada, dar dezamagirea profunda nu-l mai lasa. Am cautat ochi prin care sa vad, insa toti aveau aceiasi culoare. Erau caprui precum ai mei, negrii precum sufletul meu. Nu vedeau nimic, nu distingeau culori, vedeau numai in alb si negru.
Poate scopul sufletului este cel de a te impulsiona, nu sa mori, nici sa traiesti, ci sa existi. Sa fii o parte din univers si totodata nimic. Sa fii tarana si suflu.
Am crezut ca am dezintoxicat sufletul meu, nu am reusit. Am ramas cu aceleasi remuscari, cu aceleasi regrete, fara sperante.
Zilele aceste mi-am dat seama ca imi este dor de copilaria mea. Privind noua generatie, copii de azi, am privit si spre copilaria mea. Mi-am amintit de vremea cand mancam paine numai de la mosul meu ca nu aveam bani sa ne cumparam. Familie numeroasa de 9 persoane, dar totusi parca mai fericita ca acum. Mergeam alaturi de caruta, colindam campurile…ne pierdeam printre porumb, culegeam bostani, ne jucam. Ii dau dreptate tatei cand afirma ca ne-am schimbat. Am devenit mai retrasi, mai straini unii ce altii. Sentimentele nu mai sunt aceleasi, s-a dus bucuria….si acum mai zambesc gandindu-ma la tata care ca sa ne impace ne impartea guma aia care avea surprize cu masini, parca Turbo se numea, pentru a ne face fericiti. Aducea ciocolata acasa, una, doua si o impartea in mod egal in patratele. Mama si tata nu-si luau, ne-o lasa noua, voia sa ne vada fericiti.Nu stiau ca atunci eram foarte fericiti, asa cum eram, saraci, insa apropiati unii de altii. Mestecam smoala cand nu aveam guma. Daca era prea mica si nu o puteam impartii o mesteca unul un timp dupa care o dadea la altul.Nu ne faceam griji de boli, nu eram stresati ca si acum. Intotdeauna mi-o amintesc pe mama facand mamaliga. Poate din acest motiv imi si place. Facea mancarea cea mai buna din lume…nu stiam sa apreciaz atunci, acum insa am invatat. Atunci nu ma certam cu nici unul, acum ma cert. Nu din motive reale, dar sunt copilul lor, imi dau sfaturi, eu insa am capatat acest obicei pueril.M-am schimbat si ma doare, lumea sa schimbat si ea. Ambii parinti, surorile si fratele sunt viata mea, daca as putea….le-as da tot ce si-ar dori, pana si o parte din viata mea.
Jucam MIUTA pe imas in fiecare duminica, aveam o chioasca sparta care trebuia umflata odata la 10 minute. De-a v-ati ascuns ne jucam pana la 12 noapte cu mic cu mare. Nu ne pasa de nimic. Acum ne pasa. Totul pare intr-un trecut indepartat, pe zi ce trece il uit tot mai mult. Este trist, odata uitata copilaria ne maturizam mult mai repede, cu maturizarea devenim din ce in ce mai mediocrii.
Ce emotionati eram cand mergeam undeva, la piata sau la iarmaroc in Dumbraveni. Acum nu mai am nici o placere. Ma simt strain de familie…ma simt strain pana si de propria mea persona. As fi vrut ca nimic sa nu se schimbe: sa traiasca vesnic parintii mei, sa fiu vesnic copilul lor.
Nu a fost posibil…si-mi pare rau….Poate de asta ma emotionez cand ascult aceasta melodie .
